ASISTENȚĂ - SUCCESIUNI


1. Când se deschide și când se dezbate succesiunea și cine este autorul succesiunii?


Autorul succesiunii este însăși persoana decedată. Numit și defunct sau de cujus, este cel care, prin trecerea în neființă, transmite moștenitorilor săi totalitatea drepturilor și obligațiilor, sale, adică patrimoniul său.


Succesiunea se deschide în momentul decesului defunctului. Nu trebuie confundat momentul deschiderii succesiunii cu momentul înaintării cererii privind dezbaterea acesteia. Deschiderea succesiunii și dezbaterea succesiunii sunt noțiuni diferite.


Succesiunea se dezbate în urma cererii înaintate de cel puțin unul dintre moștenitori, de un legatar sau de un creditor al defunctului. Dezbaterea se va face cu participarea tuturor moștenitorilor, chiar dacă cererea a fost înaintată doar de o parte dintre aceștia.


Mergi la începutul paginii



2. Unde se dezbate succesiunea?


Succesiunea se dezbate la notarul public competent. Competența este teritorială în materia succesiunilor, deci notarul public competent este cel care își desfășoară activitatea în circumscripția judecătoriei în care defunctul a avut ultimul domiciliu.

Subliniem că este vorba despre ultimul domiciliu, așa cum a fost consemnat în actul de deces, și nu despre locul decesului.


În situația succesiunilor succesive, când defuncții se moștenesc unul pe altul, pentru stabilirea competenței se ia în calcul ultimul domiciliu al ultimului defunct.

Dacă succesiunea s-a dezbătut deja la un notar public, suplimentările ulterioare se vor efectua la același notar public, întrucât dosarul succesoral se află pe rolul biroului acestuia.


În cadrul acestui site, competența notarială are o pagină dedicată, cu precizarea localităților.


Citește mai mult | Mergi la începutul paginii



3. Cum se procedează?


Moștenitorii interesați cu dezbaterea succesiunii înaintează o cerere notarului public competent.

Notarul public competent verifică dacă succesiunea s-a mai dezbătut în altă parte, și dacă nu s-a mai dezbătut, atunci pune dosarul succesoral pe rolul biroului.


Notarul public solicită administrarea probelor de către moștenitori. Probele constau în certificatul de deces, actele de stare civilă și alte acte care fac dovada relației de rudenie între moștenitori și defunct, depozițiile martorilor, actele de proprietate, certificate fiscale și alte acte cerute de lege.


Dacă există moștenitori care nu s-au prezentat nici personal și nici prin mandatar, li se va trimite citație. În acest sens, precum și pentru administrarea altor probe, se vor stabili mai multe termene.


Notarul public verifică existența declarațiilor de opțiune succesorală (de acceptare sau de renunțare) și a liberalităților (testamente și donații) iar dacă apar înregistrări, solicită moștenitorilor prezentarea documentelor respective.

La termenul final, când au fost administrate toate probele, inclusiv proba cu martori, și în prezența tuturor moștenitorilor sau reprezentanților acestora, notarul public eliberează certificatul de moștenitor.

Dacă după eliberarea certificatului de moștenitor se constată că defunctul a mai avut și alte bunuri care nu au fost incluse în descrierea masei succesorale, se poate solicita repunerea pe rol a dosarului și eliberarea unui certificat suplimentar de moștenitor, care să includă și bunurile respective, însă, așa cum am afirmat și la răspunsul dat întrebării anterioare, cererea se va adresa aceluiași birou notarial la care s-a făcut dezbaterea inițială.


Dacă moștenitorii nu se înțeleg sau dacă nu se prezintă o parte dintre moștenitori, notarul public va suspenda procedura succesorală, moștenitorii urmând să-și soluționeze diferendele pe cale judecătorească.


Mergi la începutul paginii



4. De ce trebuie să merg la același notar public când suplimentez succesiunea?


Când se suplimentează succesiunea, moștenitorii trebuie să se adreseze aceluiași notar public căruia i s-au adresat inițial, acesta fiind notarul competent în acest caz, întrucât dosarul succesoral se află în arhiva biroului său, toate probele fiind administrate deja în dosarul respectiv, inclusiv depozițiile martorilor, existând chiar posibilitatea ca unele probe să fie depuse la dosar sub forma unicului original existent (situație adesea întâlnită în cazul declarațiilor de opțiune succesorală).


Din acest motiv, succesiunea nu s-ar putea suplimenta la un alt birou notarial decât dacă s-ar transfera dosarul succesoral, pentru a nu exista riscul de a se stabili calitatea altor moștenitori decât cei cărora li s-a stabilit inițial. Potrivit Codului civil, calitatea de moștenitor se stabilește o singură dată și este definitivă, după cum veți constata citind și răspunsurile date întrebărilor următoare, privind dreptul de opțiune succesorală, respectiv acceptarea și renunțarea la succesiune.


Transferul dosarului succesoral de la un birou notarial la altul se face însă în anumite condiții, în baza unei cereri motivate și în situații bine justificate. Pentru detalii suplimentare va trebui să vă adresați Camerei Notarilor Publici Craiova.

Cu privire la competența teritorială și materială, pe site există o secțiune dedicată.


Citește mai mult | Mergi la începutul paginii


5. Ce acte sunt necesare?


Pe scurt, lista actelor necesare cuprinde: certificatul de deces, actele de identitate ale moștenitorilor precum și certificatele de naștere și căsătorie ale acestora, actele de proprietate, certificat de atestare fiscală de la ANAF și de la Primărie / Direcția de Impozite și Taxe Locale, declarații de acceptare sau renunțare, procuri și testamente, dacă există.

Pe lângă aceste acte, în procedura succesorală mai sunt necesare depozițiile a cel puțin doi martori, al căror rol va fi descris în continuare.

Lista actelor necesare se regăsește în secțiunea „Servicii” - pagina „Documente necesare” din cadrul acestui site.

Citește mai mult | Mergi la începutul paginii



6. Ce rol au martorii?


Rolul martorilor este acela de a confirma situația familială a defunctului, în special cu privire la moștenitorii dintr-o anumită clasă - de exemplu, cu privire la numărul de copii, pentru a se evita situațiile neplăcute în care la notarul public s-ar putea prezenta doar o parte dintre copiii defunctului, care nu i-ar mai declara pe ceilalți (sau doar o parte dintre moștenitori, în cazul celorlalte clase).


Martorii pot fi aleși dintre prietenii, colegii de serviciu sau vecinii defunctului, deoarece condiția principală este ca aceștia să fi cunoscut defunctul și situația sa. Martorii nu trebuie să aibă vârsta defunctului, dar trebuie să-l fi cunoscut de suficient de mult timp încât să poată să confirme situația prezentată de moștenitori.


Martorii nu trebuie să aibă un interes direct sau indirect la succesiune. Nu vom accepta ca martor o persoană care urmează să cumpere, sau ale cărei rude urmează să cumpere un bun din masa succesorală.

Martorii trebuie să știe carte și să poată să scrie, deoarece vor completa personal depoziția pe un formular tipizat.


Mergi la începutul paginii



7. Ce reprezintă dreptul de opțiune succesorală, respectiv termenul de opțiune succesorală?


Opțiunea succesorală este dreptul succesibilului de a renunța la succesiune sau de a o accepta. Termenul de opțiune succesorală stabilește perioada în care se poate exercita acest drept.


Noul cod civil a stabilit termenul de opțiune succesorală la un an de zile de la data deschiderii succesiunii (data decesului autorului succesiunii), cu posibilitatea prorogării acestuia în anumite condiții prevăzute de lege.


Termenul de opțiune succesorală curge diferit, în funcție de situație:
- în cazul în care înregistrarea morții în registrul de stare civilă se face în temeiul unei hotărâri judecătorești, de la data înregistrării, cu excepția cazului în care succesibilul a cunoscut faptul morții sau hotărârea de declarare a morții la o dată anterioară (caz în are termenul curge de la această din urmă dată);
- pentru succesibilul născut după deschiderea moștenirii, de la data nașterii sale;
- pentru legatar, de la data la care acesta a cunoscut legatul sau trebuia să-l cunoască, dacă testamentul este descoperit după deschiderea moștenirii;
- pentru cel care a aflat că este rudă cu defunctul ulterior deschiderii moștenirii, de la data la care a cunoscut sau trebuia să cunoască legătura de rudenie.


Mergi la începutul paginii



8. Este obligatoriu să dezbat succesiunea?


Nimeni este constrâns să dezbată succesiunea într-un anumit termen, dar mai devreme sau mai târziu va fi nevoie ca aceasta să fie dezbătută, deoarece în lipsa certificatului de moștenitor, persoanelor îndreptățite la moștenire nu li se va stabili nici calitatea de moștenitor și nici întinderea drepturilor lor.


Termenele de șase luni, un an sau doi ani, despre care unele persoane au auzit și pe care le asociază cu perioada limită de dezbatere a succesiunii, au de fapt alt rol și nu constrâng moștenitorii să dezbată succesiunea în interiorul lor.

Termenul de șase luni era termenul de opțiune succesorală stabilit de vechiul Cod civil, și acesta s-a aplicat succesiunilor deschise până la data de 30.09.2011 inclusiv.

Termenul de un an de zile este termenul de opțiune succesorală prevăzut de actualul Cod civil; este termenul în care se poate accepta sau renunța la succesiune.

Termenul de doi ani de zile este un termen prevăzut de art. 111 din Codul fiscal, în interiorul căruia moștenitorii nu plătesc impozitul prevăzut de 1% din valoarea terenurilor și construcțiilor din masa succesorală, dacă finalizează procedura în interiorul acestui termen.


Nu este o idee bună să amânați dezbaterea succesiunii în ideea că, dacă ar mai avea loc decesul unui alt vârstnic din familie, veți dezbate o singură succesiune, deoarece în situația mai multor defuncți, când unul îl moștenește pe celălalt, se dezbat atâtea succesiuni câți defuncți sunt. Chiar dacă, procedural vorbind, se vor dezbate sub formă de succesiuni succesive, adică în aceleași ședințe, se vor aloca atâtea dosare câți defuncți sunt iar taxele se vor plăti pentru fiecare defunct în parte, ca și cum succesiunile s-ar dezbate separat, pentru că, de altfel, exact asta sunt: două sau mai multe succesiuni separate care se dezbat împreună.


Amânarea dezbaterii succesorale nu aduce decât dezavantaje, atât în ceea ce privește faptul că nu pot fi dovedite nici calitatea de moștenitor și nici drepturile moștenitorilor, cât și cu privire la taxele notariale, care vor crește pe măsură ce trece timpul, ele fiind mai mici în primii doi ani de la data decesului.

Mergi la începutul paginii



9. Cum accept succesiunea?


Acceptarea succesiunii se poate face fie în mod expres, prin declarație notarială, fie în mod tacit, prin diverse acte sau fapte din care reiese în mod neechivoc intenția succesibilului de a accepta succesiunea, făcând excepție actele de conservare, supraveghere și de administrare provizorie, când intenția succesibilului nu a fost aceea de a-și însuși prin aceste acte calitatea de moștenitor.


Actele cu valoare de acceptare tacită a succesiunii, enumerate limitativ de art. 1110 din Codul civil, sunt următoarele:

1. Folosirea unor bunuri din masa succesorală, sau efectuarea unor acte de dispoziție asupra acestora, sau de administrare definitivă;

2. Efectuarea de acte de dispoziție privind drepturile asupra moștenirii (sau privind o parte din acestea), sub următoarele forme:
a) înstrăinarea de către succesibil a drepturilor asupra moștenirii, chiar dacă s-a făcut cu titlu gratuit;
b) renunțarea la moștenire în folosul unuia sau mai multor moștenitori determinați, chiar cu titlu gratuit;
c) renunțarea la moștenire, cu titlu oneros, chiar dacă a fost făcută în favoarea celorlalți moștenitori.

Mergi la începutul paginii



10. Pot să renunț la succesiune?


Nimeni nu este silit să accepte succesiunea; orice persoană poate renunța la succesiune, dar renunțarea nu poate fi făcută nici parțial (pentru un anume bun) și nici în favoarea unui alt moștenitor.

Renunțarea la succesiune se face dezinteresat, iar celui care renunță nu i se va stabili calitatea de moștenitor și prin urmare nu va fi ținut să îndeplinească obligațiile defunctului, dar nu va avea nici drepturi, nici măcar asupra bunurilor defunctului despre care nu avea cunoștință, dar care s-ar descoperi ulterior (economii bancare, imobile retrocedate etc.)


Dreptul care i s-ar fi cuvenit renunțătorului nu se poate distribui preferențial către unul dintre moștenitori, el distribuindu-se tuturor moștenitorilor conform cotei cuvenite fiecăruia.


Mergi la începutul paginii



11. Dar dacă doresc, totuși, să las unui alt moștenitor partea care mi s-ar fi cuvenit mie?


În acest caz intenția dumneavoastră reală nu este aceea de a renunța la succesiune, pentru că operațiunea pe care doriți s-o realizați are valoare de acceptare tacită a succesiunii (urmăriți și răspunsul dat întrebărilor anterioare).


Ca să puteți efectua acest lucru, va trebui să acceptați succesiunea și să încheiați cu moștenitorul vizat un document suplimentar: fie să-i transmiteți dreptul dumneavoastră printr-un act corespunzător (de donație, de vânzare etc.), fie să sistați coproprietatea printr-un act de partaj.


Mergi la începutul paginii



12. Dacă nu am renunțat la succesiune în interiorul termenului, pot să fac asta după aceea?


În afara termenului, nu puteți să vă mai manifestați opțiunea succesorală, adică nu mai puteți accepta succesiunea și nici nu mai puteți renunța la aceasta.

Puteți însă să recunoașteți sau să confirmați printr-o declarație faptul că nu ați acceptat succesiunea în termenul legal.

Aceasta nu se confundă cu manifestarea opțiunii de renunțare la succesiune (care trebuie să fie expresă și în interiorul termenului), însă efectele sunt similare.


Mergi la începutul paginii



13. Dacă nu am acceptat succesiunea în interiorul termenului, pot să fac asta după aceea?


După cum am afirmat și mai sus, în afara termenului nu mai poate fi manifestată opțiunea succesorală, deci nu se mai poate accepta succesiunea. Cu toate acestea, întrucât succesiunea putea fi acceptată și tacit, succesibilul poate să declare că a acceptat tacit succesiunea în termenul legal de opțiune, în condițiile legii, cu mențiunea faptului că astfel de declarații se dau sub sancțiunile prevăzute de art. 326 din Codul penal cu privire la infracțiunea de fals în declarații, precum și a faptului că orice persoană interesată poate încerca să demonstreze contrariul prin mijloacele de probă permise de lege.

Mergi la începutul paginii



14. Dacă am renunțat la succesiune, pot să mă răzgândesc și să accept succesiunea?


Persoana care a renunțat la succesiune în termenul legal de opțiune de un an de zile, poate să retracteze declarația de renunțare în interiorul aceluiași termen, numai dacă nu a acceptat altcineva succesiunea între timp.


Dacă succesiunea a fost acceptată între timp, declarația de renunțare nu mai poate fi retractată, indiferent de situație, nici măcar atunci când în declarația de renunțare s-a strecurat o eroare materială. În acest din urmă caz, declarația de renunțare nu „se anulează” (cum greșit se înțelege), ci este supusă procedurii de rectificare a erorii materiale, deci efectele sale juridice nu se schimbă.


Dacă vă aflați în situația descrisă la punctul 12, o declarație din care să rezulte contrariul ar însemna săvârșirea infracțiunii de fals în declarații în cazul uneia dintre cele două.
Mențiunile anterioare cu privire la erorile materiale se aplică și aici: eroarea materială nu anulează actul și nu îi schimbă efectele.


Mergi la începutul paginii



15. Cine vine la succesiune?


La succesiune vin următorii:

  • moștenitorii legali din cele patru clase, în ordinea acestor clase, cei din clasa superioară excluzându-i de la moștenire pe cei din clasa inferioară;

  • soțul supraviețuitor, care vine la moștenire în concurs cu oricare dintre clase;

  • legatarii (moștenitorii testamentari).


Clasele de moștenitori sunt următoarele:

Clasa de moștenitori
Denumirea clasei
Succesibilii
Sunt moștenitori rezervatari?
Clasa I

Descendenți

Copiii, nepoții și strănepoții, și toți ceilalți urmași în linie directă, fără limită de grad (îi limitează natura)

DA

Clasa a II-a

Ascendenți privilegiați și colaterali privilegiați

Aceasta este o clasă mixtă și cuprinde:

Părinții (ascendenții privilegiați);

Frații și surorile (colaterali privilegiați) și nepoții de frate/soră precedat(ă).


DA

NU


Clasa a III-a

Ascendenți ordinari

Bunici, străbunici și toți ceilalți înaintași în linie dreaptă, fără limită (îi limitează natura)

NU
Clasa a IV-a

Colaterali ordinari

Unchi, mătuși, veri primari, unchiul mare (fratele bunicului) și celelalte rude pe linie colaterală, până la gradul IV.

NU


După cum se poate observa și în tabelul de mai sus, moștenitorii vin la succesiune fără limită de grad, cu excepția rudelor din clasa a IV-a, care vin la succesiune doar până la gradul IV, inclusiv. Dacă nu există moștenitori din cele patru clase, succesiunea este vacantă, adică averea defunctului o va moșteni statul. Succesiunea este vacantă și în cazul în care defunctul ar avea rude pe linie colaterală al căror grad depășește gradul IV.

Modul de calcul al gradelor de rudenie este descris în cuprinsul acestui site.


Citește mai mult | Mergi la începutul paginii



16. Cum se calculează gradele de rudenie?


Gradul de rudenie măsoară „distanța între rude” și se stabilește după numărul nașterilor, trecând, în cazul liniei colaterale, prin ascendentul comun.


Există astfel două feluri de rudenie:

  • în linie dreaptă - unde, pentru a calcula gradul, numărăm nașterile în sens ascendent sau descendent.

  • în linie colaterală - unde, pentru a calcula gradul, numărăm nașterile urcând de la una dintre rude până la ascendentul comun și coborând de la acesta până la cealaltă rudă.


De exemplu, părinții și copiii sunt rude de gradul I (rudenie în linie dreaptă) iar frații sunt rude de gradul al II-lea (pe linie colaterală) deoarece adunăm gradul fiecărui frate față de ascendentul comun (părintele).


Citește mai mult | Mergi la începutul paginii



17. Afinii nu vin la moștenire?


Afinii nu vin la moștenire decât dacă au căpătat vocație succesorală printr-un testament, acest lucru fiind valabil pentru orice altă persoană care nu se regăsește în categoriile din tabelul de mai sus. În plus, calitatea de afin încetează odată cu momentul decesului autorului succesiunii, deci o persoană decedată nu mai are afini.


Mergi la începutul paginii



18. Se poate dezmoșteni o persoană?


O persoană poate fi dezmoștenită („exheredată”), dar lucrurile nu sunt chiar atât de simple deoarece există niște particularități în ceea ce privește efectele acestei proceduri.

În general dezmoștenirea unei persoane se face indirect, prin liberalități excesive (adică donații sau testamente care au ca obiect întreaga masă succesorală sau o mare parte din aceasta), iar aceste liberalități pot fi supuse reducțiunii de către moștenitorii rezervatari, descriși în tabelul anterior, în sensul că vor putea solicita și ei o cotă-parte din averea defunctului.


Deci moștenitorii din primele două clase (cu excepția fraților/surorilor) nu pot fi dezmoșteniți complet.
Pot fi însă dezmoșteniți complet moștenitorii care nu sunt rezervatari, adică frații și surorile defunctului și moștenitorii din clasele III și IV.

Dezmoștenirea veritabilă este însă cea a nedemnului, așa cum se poate observa la punctul următor.


Posibilitatea reducțiunii, oricât de nedreaptă ar părea, nu ar trebui să ne ia prin surprindere, deoarece ea nu reprezintă o noutate introdusă prin noul Cod civil, întrucât era reglementată și în vechiul Cod, care a reprezentat piatra de temelie a legislației noastre civile încă din  în anul 1865.


Mergi la începutul paginii



19. Când ar fi cineva nedemn să moștenească?


Cel care a curmat viața unei persoane, cu intenție, sau a atentat la viața unei persoane ori a săvârșit fapte grave cu privire la acea persoană (violență fizică sau morală), este nedemn să o moștenească.

De asemenea, poate fi nedemn să moștenească acela care, prin violență sau prin mijloace viclene, l-a împiedicat pe cel care lasă moștenirea să întocmească un testament sau să intervină asupra unui testament deja întocmit (să îl modifice sau să îl revoce), sau atunci când a ascuns, alterat, distrus sau falsificat testamentul celui care lasă moștenirea.

Nedemnitatea poate opera de drept sau poate fi declarată de instanță.


Mergi la începutul paginii



20. Cât costă procedura succesorală?


În cazul succesiunilor nu se poate ști costul mai înainte de analiza dosarului și de aceea nu putem spune nici măcar orientativ care ar fi taxele, deoarece acestea sunt influențate de mai mulți factori (numărul de defuncți, valoarea bunurilor din masa succesorală, perioada care a trecut de la deschiderea succesiunii etc.), dar înainte de punerea dosarului pe rol, puteți solicita estimarea acestor taxe în baza actelor pe care le prezentați notarului și a detaliilor furnizate. Costul minim al unei succesiuni este de 250 lei pentru defuncții decedați înainte de 01.10.2011 și de 370 lei pentru defuncții căsătoriți decedați după acea dată (diferența de sume se datorează unui act de lichidare a regimului matrimonial, introdus prin noul Cod civil intrat în vigoare la acea dată). Dacă succesiunea nu se finalizează în termen de doi ani de la data decesului defunctului, la costul succesiunii se va adăuga un impozit de 1% din valoarea terenurilor și construcțiilor ce fac parte din masa succesorală, potrivit art. 111 din Codul fiscal.

La notariat nu există „taxă de analiză dosar”, deci ne puteți solicita analizarea dosarului în vederea estimării costurilor fără a avea obligația de a continua procedura succesorală cu biroul nostru, dar în situația în care dosarul succesoral va fi pus pe rolul biroului în urma înaintării cererii din partea oricărui moștenitor, costul minim menționat mai sus va trebui plătit indiferent de finalitatea procedurii, deci chiar și în cazul în care procedura succesorală va fi suspendată - de exemplu, când moștenitorii nu se (mai) înțeleg.


Mergi la începutul paginii



21. Pot să dezbat o succesiune prin instanță?


Potrivit legii, dezbaterea succesiunilor reprezintă o procedură specială care este de competența notarului public.
O succesiune poate forma și obiectul dosarului unei instanțe de judecată, în următoarele cazuri:

  • când succesibilii își contestă unii altora calitatea de moștenitor;

  • când succesibilii nu se înțeleg cu privire la compunerea masei succesorale;

  • când succesibilii nu se înțeleg cu privire la întinderea drepturilor care li se cuvin.


Atunci când succesibilii se înțeleg, aceștia pot dezbate succesiunea pe cale notarială, iar când nu se înțeleg, se vor adresa instanței, în acest caz procedura fiind mai costisitoare ca timp și, de regulă, ca bani. Pentru a soluționa cauza succesorală la instanța de judecată, este necesară obținerea unei încheieri speciale de la notarul public, din care să rezulte dacă moștenitorii au mai dezbătut succesiunea pe cale notarială și dacă există declarații de opțiune succesorală sau liberalități făcute de defunct în timpul vieții, iar în cazul în care succesiunea s-a dezbătut deja la notariat, în încheierea respectivă se va comunica și lista certificatelor de moștenitor eliberate, pentru ca instanța să poată afla cui i s-a stabilit calitatea de moștenitor, astfel încât să nu existe riscul de a li se stabili această calitate altor persoane decât cele cărora li s-a stabilit deja.

În situația în care succesibilii s-au adresat biroului notarial dar ulterior nu s-au mai înțeles, notarul public va suspenda procedura succesorală și le va recomanda moștenitorilor să se adreseze instanței de judecată.


Mergi la începutul paginii



Orice meserie are propriile sale situații particulare, atipice sau mai puțin cunoscute, cu care nu ne întâlnim atât de des și care pot ridica anumite întrebări celor nefamiliarizați. O situație particulară poate să nu pară complicată dacă reducem operațiunea fiecăruia la simpla intenție („vreau să vând”, „vreau să cumpăr”, ce poate fi complicat?), însă analizând-o în profunzime, constatăm că lucrurile nu mai sunt chiar atât de simple și aflăm că avem nevoie de documente pe care nu le-am prevăzut și că se poate ivi necesitatea îndeplinirii unor formalități la care nu ne-am fi așteptat.

În această secțiune veți găsi răspunsuri la întrebările dumneavoastră. Am încercat să acoperim cele mai des întâlnite situații și nelămuriri din activitatea notarială.

Aveți o întrebare la care nu găsiți răspuns? Adresați-ne-o folosind formularul de contact și vom încerca să vă răspundem, iar dacă o vom considera de interes general, o vom adăuga aici împreună cu răspunsul aferent.

Mereu în sprijinul oamenilor

Biroul Individual Notarial Ionașcu Nicolae