ASISTENȚĂ - divorțuri


1. Când pot divorța la notar?

Doi soți pot divorța în fața notarului public atunci când dorința de a divorța este comună și fermă și când aceștia se înțeleg cu privire la toate aspectele, inclusiv la numele pe care îl va purta după divorț soțul care și-a schimbat numele prin căsătorie.

De obicei, soția este cea care își schimbă numele prin căsătorie, iar păstrarea numelui după divorț se va realiza doar cu acordul soțului. În situația în care soțul nu dorește ca soția să păstreze numele lui după divorț, acest lucru înseamnă că soții nu au căzut de acord cu privire la toate aspectele divorțului iar procedura nu se va putea instrumenta.

Dacă soții au copii minori, autoritatea părintească va fi exercitată obligatoriu de ambii părinți. Părinții vor fi nevoiți să se înțeleagă în acest caz și cu privire la următoarele aspecte suplimentare:


  • locuința copilului minor (și părintele cu care va locui);

  • dreptul părintelui separat de copil de a-și vizita copilul;

  • contribuția părintelui separat de copil, la cheltuielile de creștere și educare a copilului.


În situația copiilor minori care au împlinit vârsta de 10 ani, înțelegerea părinților trebuie să țină cont și de voința copilului, care va fi audiat.


Mergi la începutul paginii



2. Care este notarul competent?


Procedura divorțului de comun acord se poate îndeplini de notarii publici care își desfășoară activitatea în circumscripția judecătoriei în care soții au avut ultima locuință comună, sau de la locul încheierii căsătoriei.

În situația în care ultima locuință comună nu reiese din actele prezentate, aceasta se poate stabili în baza declarației soților, dată pe propria răspundere a acestora.


Competența notarilor publici este descrisă în detaliu în pagina corespunzătoare.


Citește mai mult | Mergi la începutul paginii



3. Prin ce diferă divorțul la notar față de divorțul la instanță?


În principiu, efectul principal al procedurii este același: desfacerea căsătoriei. Ambele proceduri pot fi efectuate chiar și atunci când există copii minori, și atunci când soții se înțeleg.

Există totuși anumite diferențe între cele două proceduri, enumerate sumar în tabelul următor.


Diferențe în procedura divorțului îndeplinită la notar, respectiv la instanța de judecată

Nr.

Aspectul vizat

Procedura divorțului la notar

Procedura divorțului la instanță

1.

termenul

se acordă un singur termen de 30 de zile; foarte rar și doar în cazuri excepționale se acordă termen(e) suplimentar(e);

se soluționează în mai multe termene;

2.

voința părților

se soluționează atunci când părțile se înțeleg, la cererea și în prezența amândurora;

se soluționează în cadrul unui proces reclamant-pârât, la cererea reclamantului și chiar și în lipsa pârâtului;

3.

prezența părților

chiar dacă, în cazuri excepționale, cererea poate fi introdusă și printr-un mandatar, la termenul de 30 de zile este obligatorie prezența ambilor soți, altfel divorțul se va respinge;

instanța poate soluționa divorțul în lipsa oricăreia dintre părți - chiar și a reclamantului, în condițiile art. 921 din Codul de procedură civilă;

4.

exercitarea autorității părintești

autoritatea părintească se va exercita în comun de ambii părinți;

instanța poate stabili ca autoritatea părintească să se exercite doar de unul dintre părinți;

5.

drepturile și obligațiile părintelui separat de copiii săi minori

modalitatea de păstrare a legăturilor personale cu copiii minori, precum și contribuția la cheltuielile privind creșterea și educarea minorilor, sunt stabilite împreună de părinți.

instanța poate impune părintelui separat de copii modul în care contribuie la cheltuieli, și poate cenzura programul de vizită.


Mergi la începutul paginii



4. Cum se procedează?


Procedura divorțului se realizează în următorii pași:


  1. Soții înaintează cererea notarului public, împreună cu actele necesare (certificatul de căsătorie, certificatele de naștere, certificatele de naștere ale copiilor lor minori). În cerere vor specifica aspectele asupra cărora au convenit, inclusiv în ceea ce privește copiii minori. Cererea poate fi înaintată și prin mandatar, așa cum se va vedea în continuare.

  2. Notarul public verifică dacă este competent în îndeplinirea procedurii, dacă nu s-a pus pe rolul altui birou cererea de divorț și dacă toate condițiile de admisibilitate sunt îndeplinite, și în cazul în care constată că poate fi admisă cererea, acesta va aloca un termen de 30 de zile pentru finalizarea procedurii, și înscrie imediat cererea părților în Registrul Național de Evidență a Divorțurilor.
    Termenul fixat se calculează conform sistemului exclusiv, adică pe „zile libere” (nu trebuie să includă prima și ultima zi) și este un termen de reflexie pentru cei doi soți.

  3. Dacă există copii minori, în interiorul termenului de treizeci de zile se va efectua ancheta socială de către autoritatea tutelară. Până la termenul stabilit, notarul public trebuie să audieze minorii care au împlinit vârsta de 10 ani.
    Dacă ancheta socială nu se va putea efectua în termenul de treizeci de zile, se va amâna finalizarea procedurii și se va acorda un nou termen.

  4. La termenul de treizeci de zile, cei doi soți trebuie să se prezinte personal la biroul notarial și să declare dacă stăruie în procedura divorțului. Concluziile anchetei sociale trebuie să fie în favoarea desfacerii căsătoriei, din acestea trebuind să rezulte faptul că divorțul și locuința stabilită sunt în interesul minorului.
    Dacă nu se prezintă ambii soți sau dacă unul dintre ei nu mai dorește să divorțeze, notarul public va respinge procedura divorțului.


Mergi la începutul paginii



5. Cât costă?


Costul aproximativ al procedurii divorțului este 700 lei. Prețul include TVA, se datorează și în situația respingerii divorțului și din acest motiv se plătește la depunerea cererii, întrucât părțile au dreptul de a nu se prezenta la termenul de treizeci de zile în cazul în care s-ar răzgândi.


Mergi la începutul paginii



6. Nu pot veni la termen, se poate amâna?


Soluționarea cererii de divorț se poate amâna în situația în care ancheta socială nu s-a putut efectua în interiorul termenului de 30 de zile sau în cazul în care minorul nu a putut fi audiat.
Nu se poate amâna divorțul pentru motive de genul „lucrez în străinătate și nu pot lipsi de la lucru”. În practică au existat situații în care divorțul nu a putut fi amânat pentru motive mult mai serioase (de exemplu, unul dintre soți a fost internat în regim de urgență și se afla în blocul operator) și/sau independente de voința părților (de exemplu soții au dorit să vină la termen, dar unuia dintre ei i-a întârziat avionul, s-a pierdut legătura cu celălalt avion și a ajuns în țară în ziua următoare).

Așa cum am afirmat, în situația în care unul dintre soți nu se va prezenta, divorțul se va respinge.


Mergi la începutul paginii



7. În ce constă ancheta socială? Cum și unde se efectuează și cât durează?


După primirea cererii de divorț, notarul public înștiințează autoritatea tutelară competentă cu privire la necesitatea efectuării anchetei sociale și a întocmirii raportului aferent, care va fi comunicat biroului notarial.

Ancheta socială are rolul de a stabili dacă toate aspectele divorțului sunt în interesul copiilor minori. Aceste aspecte includ locuința în care vor rămâne minorii după divorț, precum și tot ce ține de înțelegerea părinților, inclusiv drepturile părintelui separat de copii (programul de vizită) și obligațiile acestuia, în special în ceea ce privește cheltuielile prin care acesta contribuie la creșterea și educarea minorilor.


Ancheta socială este necesară pentru copiii minori ai celor doi soți, rezultați din relația acestora, chiar dacă s-au născut înainte de momentul încheierii căsătoriei, sau dacă doar au fost concepuți, dar nenăscuți încă; ea nu este necesară pentru copiii care sunt doar ai unuia dintre soți, rezultați din alte relații, din afara căsătoriei sau din căsătorii anterioare. Ancheta socială se va face obligatoriu la adresa unde urmează să locuiască minorii după divorț, precum și la locuința lor actuală, în cazul în care acestea diferă. Ea trebuie finalizată în termenul de 30 de zile, dar în situația în care este necesar mai mult timp pentru efectuarea acesteia, soții pot solicita acordarea unui nou termen. Condiția este ca aceștia să se prezinte personal pentru a solicita amânarea soluționării cererii, altfel cererea lor se va respinge pentru neprezentare.


În practică diferă modul efectiv în care este efectuată ancheta socială, în funcție de unitatea administrativ-teritorială. De regulă, soții sunt contactați telefonic de către reprezentanții autorității tutelare, înainte ca aceștia să se prezinte la locul unde urmează să se desfășoare efectiv ancheta socială, procedură a cărei durată nu ar trebui să depășească 1-2 zile.


Mergi la începutul paginii



8. Se poate divorța la notar fără anchetă socială?


Se poate desface căsătoria fără anchetă socială doar atunci când copilul, care era minor la data depunerii cererii, devine major până la termenul stabilit.

În toate celelalte cazuri - când există minori, fie că sunt născuți înainte de căsătorie, fie în timpul acesteia, cu condiția să fie ai ambilor soți, și indiferent de vârsta pe care o au - chiar și atunci când au peste 10 ani și trebuie audiați și de notar, ancheta socială este obligatorie și lipsa ei nu va putea avea niciodată ca rezultat admiterea cererii de divorț.


Efectuarea anchetei sociale mai este obligatorie și în cazul în care foștii soți aduc modificări după divorț asupra înțelegerii lor cu privire la copiii minori.


Mergi la începutul paginii



9. Pot divorța printr-un reprezentant cu procură?


La termenul de treizeci de zile, soții se vor prezenta personal, altfel cererea de divorț se va respinge.
Procura poate fi folosită numai la depunerea cererii, în caz de maximă nevoie și numai dacă include în detaliu modul în care părțile s-au înțeles cu privire la divorț.

La împlinirea termenului, nu se poate face uz de procura în baza căreia s-a înaintat cererea deoarece, așa cum deja am afirmat, soții trebuie să se prezinte personal în fața notarului.


Este necesară acordarea unei atenții sporite la întocmirea procurii ce urmează a fi folosită pentru depunerea cererii de divorț. Soțul care mandatează trebuie să o citească atent și să verifice fiecare detaliu, pentru că elementele vor fi preluate ca atare și o simplă eroare (de exemplu, cu privire la locuința copiilor minori după divorț) va determina compromiterea cererii și a procedurii în sine.


Soțul aflat în străinătate va trebui să încheie procura la ambasada/consulatul României.

Procura trebuie să cuprindă:

- descrierea clară a mandatului, respectiv faptul că mandatarul este împuternicit să înainteze notarului public cererea privind desfacerea căsătoriei;

- înțelegerea soților cu privire la numele pe care îl va purta după căsătorie acela dintre soți care, în momentul căsătoriei, a luat numele celuilalt soț;

- dacă există copiii minori, trebuie specificat faptul că autoritatea părintească va fi exercitată obligatoriu de ambii părinți, precum și următoarele aspecte:
   - locuința copilului minor (și părintele cu care va locui);

   - dreptul părintelui separat de minor de păstra legături personale cu acesta din urmă (programul de vizită);

   - obligațiile părintelui separat de minor față de acesta din urmă (contribuția părintelui la cheltuielile de creștere și educare a copilului).


Mergi la începutul paginii



10. După ce am divorțat, pot anula certificatul de divorț?


Odată eliberat, certificatul de divorț produce efectele scontate (desfacerea căsătoriei) și nu poate fi anulat pe cale convențională.

Anularea certificatelor de divorț, deși posibilă, se poate face doar de instanța de judecată pentru neîndeplinirea corespunzătoare a procedurii sau pentru neîndeplinirea condițiilor de către unul dintre soți. În acest caz, anularea certificatului se face la cererea persoanei interesate, dar nu a soțului culpabil (nemo auditur propriam turpitudinem allegans).

Convențional însă, inversarea efectelor divorțului se poate realiza printr-o nouă căsătorie.


Mergi la începutul paginii



11. În urma divorțului, putem modifica înțelegerea noastră privitoare la copiii minori?


Se poate modifica înțelegerea foștilor soți în ceea ce privește copiii minori (programul de vizită, domiciliul și cheltuielile privind creșterea și educarea lor), dar în aceleași condiții ca și în cadrul divorțului, adică la notarul public competent și cu efectuarea anchetei sociale.

Nu se poate modifica înțelegerea cu privire la exercitarea autorității părintești: aceasta se realizează obligatoriu de către ambii părinți, fiind o condiție sine qua non pentru desfacerea căsătoriei pe cale convențională.


Mergi la începutul paginii



12. Am divorțat la notar și copiii au rămas la mine. În ce condiții îmi mai poate lua fostul soț/fosta soție copiii?


Prin desfacerea căsătoriei de comun acord, autoritatea părintească se exercită în comun de amândoi părinții. În cazul divorțul pe cale convențională nu stabilește vina vreunui soț, niciunul dintre părinți nu este decăzut din drepturi iar copiii nu se află în custodia nimănui: pur și simplu vorbim, pe de o parte, despre părintele cu care locuiesc copiii, și de cealaltă parte, despre părintele separat de copii.


După cum am afirmat mai sus, modificarea înțelegerii părților cu privire la copiii minori se realizează printr-o nouă convenție (adică de comun acord) și cu anchetă socială. Prin urmare, niciunul dintre foștii soți nu-l poate constrânge pe celălalt să modifice înțelegerea pe cale convențională.

Neconvențional însă, situația minorilor poate fi reevaluată de instanță la cererea părintelui interesat, și nimeni nu poate garanta că, într-o speță particulară, instanța va păstra înțelegerea inițială a părților, după cum nu există nici certitudinea că acțiunea introdusă va fi soluționată în favoarea părintelui reclamant.


Mergi la începutul paginii



13. Trebuie neapărat să efectuez și partajul laolaltă cu divorțul?


Nu este necesar să lichidați regimul matrimonial și nici să efectuați partajul la momentul divorțului, aceste operațiuni putând fi efectuate ulterior, de comun acord și la cererea și cu participarea ambilor soți (personal sau prin mandatari).


Mergi la începutul paginii



14. Dar dacă am realiza și partajul, ce bunuri ar fi de împărțit?


Soții împart doar bunurile comune. Nu vor face obiectul partajului bunurile dobândite de oricare dintre soți ca bunuri proprii, înainte de căsătorie sau în timpul acesteia, cu excepția cazului în care bunurile au intrat în patrimoniul comun pe cale convențională (când nu mai sunt proprii, ci devin comune) - de exemplu, fac obiectul unei convenții matrimoniale sau al altui act prin care s-a realizat transferul parțial al proprietății către celălalt soț.


Cu privire la bunurile proprii ale unuia dintre soți, soțul neproprietar are dreptul la despăgubiri în situația în care a contribuit la lucrări de îmbunătățire și renovare a bunurilor respective. Acesta este un drept de creanță și nu un drept de proprietate; soțul neproprietar nu va dobândi niciodată în (co)proprietate bunuri proprii ale celuilalt soț, decât pe cale convențională. Cu alte cuvinte, soțul neproprietar nu va dobândi „automat” în coproprietate bunuri care aparțin celuilalt soț, după cinci ani sau după alt termen - acesta este doar un zvon care nu are niciun fundament în dreptul nostru și care este răspândit de persoane neavizate.


Mergi la începutul paginii



15. Care sunt bunurile proprii și care sunt bunurile comune?


Bunurile comune sunt bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei, dacă aceștia sunt căsătoriți sub regimul comunității legale, dacă au participat împreună la dobândirea bunului (inclusiv la semnarea contractului) sau dacă, potrivit convenției lor matrimoniale, bunul devine comun. Tot bunuri comune sunt și bunurile dobândite de oricare dintre soți înainte de căsătorie, dacă au optat pentru regimul comunității convenționale și dacă prin convenția lor matrimonială au inclus bunul propriu al unui soț în masa comună de bunuri.


Bunurile proprii sunt bunurile dobândite de soți înainte de căsătorie, precum și bunurile dobândite în timpul căsătoriei, dacă se regăsesc în lista de mai jos, așa cum prevede art. ___ din Codul civil:

  • bunurile dobândite prin moștenire legală, legat sau donație, cu excepția cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune;

  • bunurile de uz personal;

  • bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soți, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerț care face parte din comunitatea de bunuri;

  • drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creațiilor sale și asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat;

  • bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele științifice sau literare, schițele și proiectele artistice, proiectele de invenții și alte asemenea bunuri;

  • indemnizația de asigurare și despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soți;

  • bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum și bunul dobândit în schimbul acestora;

  • fructele bunurilor proprii.

Așa cum am afirmat și mai sus, bunurile nu își schimbă regimul fără intervenția celor doi soți (adică nu devin automat comune dacă au fost proprii sau invers).


Mergi la începutul paginii


Biroul Individual Notarial Ionașcu Nicolae

 

Mereu în sprijinul oamenilor

Orice meserie are propriile sale situații particulare, atipice sau mai puțin cunoscute, cu care nu ne întâlnim atât de des și care pot ridica anumite întrebări celor nefamiliarizați. O situație particulară poate să nu pară complicată dacă reducem operațiunea fiecăruia la simpla intenție („vreau să vând”, „vreau să cumpăr”, ce poate fi complicat?), însă analizând-o în profunzime, constatăm că lucrurile nu mai sunt chiar atât de simple și aflăm că avem nevoie de documente pe care nu le-am prevăzut și că se poate ivi necesitatea îndeplinirii unor formalități la care nu ne-am fi așteptat.

În această secțiune veți găsi răspunsuri la întrebările dumneavoastră. Am încercat să acoperim cele mai des întâlnite situații și nelămuriri din activitatea notarială.

Aveți o întrebare la care nu găsiți răspuns? Adresați-ne-o folosind formularul de contact și vom încerca să vă răspundem, iar dacă o vom considera de interes general, o vom adăuga aici împreună cu răspunsul aferent.