Biroul Individual Notarial Ionașcu Nicolae

 

Mereu în sprijinul oamenilor

Notarii publici au început să-și desfășoare activitatea în urmă cu peste 20 de ani, odată cu intrarea în vigoare a legii 36/1995, profesia fiind deci relativ tânără în țara noastră. Însă activitatea notarială nu își are debutul aici. Până în 1995, aceasta era desfășurată de notari de stat, în instituțiile aferente - notariatele de stat locale, ale raioanelor sau ale județelor, încă din anul 1952 (1950 pentru București). În istoria noastră veche, înainte de notarii de stat, activitatea notarială era desfășurată - sub diverse denumiri - de funcționari autonomi, cu statut echivalent al notarului public de astăzi.


Așadar, profesia de notar este mai veche, în alte state - cum ar fi Belgia sau Franța - aceasta având adevărate tradiții. Cu toate acestea, majoritatea cetățenilor nu sunt familiarizați cu profesiile juridice care nu au o denumire sugestivă sau a căror activitate nu este exprimată de un derivat al substantivului care le denumește.

Mai jos există o scurtă prezentare a profesiei noastre, iar în cuprinsul site-ului sunt descrise serviciile oferite în cadrul unui birou notarial.

cadrul legal


​01.
Legea 36/1995 și regulamentul de aplicare

Legea 36/1995 este legea care reglementează activitatea notarială. A intrat în vigoare la data de 17 noiembrie 1995 (moment în care a luat ființă funcția de notar public, care a înlocuit-o pe cea de notar de stat) și a fost republicată în anii 2013 și 2014.


În urma republicării a apărut necesitatea elaborării unui regulament complex de aplicare, legiuitorul acordând atenție asupra detaliilor fiecărei proceduri notariale, urmărind, printre altele, crearea unei practici unitare la nivel național. Odată cu intrarea în vigoare a regulamentului, procedura autentificării actelor a fost revoluționată.


02. Codul civil și codul de procedură civilă

Adoptat în anul 2009 și intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011, noul Cod civil a fost binevenit, întrucât este adaptat realității social-economice actuale.


Vechiul Cod civil, care intrase în vigoare în urmă cu aproape 150 de ani, era deja îmbătrânit, însă deși devenise depășit pe alocuri, acesta a reprezentat rădăcina noului Cod, având un ecou puternic în cadrul acestuia, multe dintre reglementările vechiului Cod regăsindu-se și în noul Cod într-o lumină nouă, clarificate și cu noțiuni noi.


Pe lângă noul Cod civil, Codul de procedură civilă stabilește modul (procedeul) de punere în aplicare a legii, acesta reglementând proceduri pentru operațiunile juridice prevăzute de Codul civil, precum și măsuri care urmăresc simplificarea anumitor operațiuni, însoțite de instrucțiuni și modalități (de acces la anumite proceduri, de calcul al termenelor etc.)


03. Legea 7/1996

Legea 7/1996 nu este o lege care să guverneze în mod direct activitatea notarială în ansamblu. Dar fiind legea cadastrului și publicității imobiliare, are un impact major în ceea ce privește actele notariale care au ca obiect bunuri imobile, fiind una dintre legile cu cele mai multe trimiteri către notarii publici.


04. Alte legi în materie

Pe lângă actele normative menționate mai sus, cadrul legal al activității notariale este completat de toate celelalte norme legale incidente în materie (Constituția României, legi civile și penale etc.).

scopul nostru. ROLUL NOTARULUI


​01.
Consiliere și îndrumare

Din poziția neutră pe care o are și ca un profesionist de înaltă calificare și permanent pregătit, notarul public consiliază părțile pentru a desluși adevăratele raporturi dintre ele, astfel încât operațiunea lor să îmbrace forma juridică adecvată naturii raportului contractual.

 

02.Îndeplinirea formalităților procedurale

Materialele necesare încheierii unui act trebuie puse la dispoziția notarului public de către părți, iar acesta va îndeplini în continuare formalitățile prevăzute de legea 36/1995. În același timp, notarul public vine în sprijinul părților simplificând traseul birocratic, prin preluarea unor proceduri prevăzute de legile adiacente activității notariale, prin colaborarea cu instituții precum OCPI, SEIP, DITL, ANAF.


03.Siguranța actului

Notarul public, prin rolul pe care îl are și prin cunoștințele juridice pe care le deține, dar și din poziția neutră pe care e obligat, prin natura profesiei, să o adopte, este singurul capabil să elaboreze actul părților astfel încât să le ofere siguranță sub mai multe aspecte (siguranța că au încheiat actul corespunzător voinței lor, siguranța că nu au pierdut din vedere anumite lucruri care ar putea crea un avantaj injust uneia dintre ele etc.)


Făcând o comparație: fiecare dintre noi efectuăm lucrări mărunte la autoturismul pe care îl avem, dar pentru reparații complicate, mergem la specialist. Sau putem retușa zugrăveala din locuință, dar pentru lucrări ample de renovare, mergem la specialist. Sau, în unele cazuri, ne apreciem singuri diagnosticul, medicația și tratamentul în cazul unei afecțiuni, dar pentru situații complicate, mergem la medic, care este specialistul în probleme de sănătate, pentru că autodiagnosticarea este adesea periculoasă.


La fel și în cazul actelor: unele dintre ele pot avea ca soluție un înscris sub semnătură privată redactat de părți, dar pentru majoritatea înțelegerilor, notarul public este specialistul în acest caz. Numai la notariat părțile pot avea o garanție de siguranță și legalitate, de aceea recomandarea noastră este de a consulta specialistul, adică notarul public, inclusiv în cazurile care par simple, deoarece - la fel ca și în exemplul de mai sus - întocmirea actului fără a deține cunoștințe de specialitate poate fi periculoasă.

 

04.Siguranța circuitului civil

Potrivit principiul consensualismului, actele sunt valabile între părți fără formalități suplimentare, cu excepțiile prevăzute de lege, însă notarul public asigură siguranța circuitului civil prin procedura autentificării, prin faptul că actele notariale au în general un caracter autentic, precum și prin formalitățile de publicitate acolo unde este cazul.
Astfel se evită, de exemplu, vânzarea unui imobil mai multor cumpărători de către aceeași persoană, sau înstrăinarea unui bun de către o persoană care nu are calitatea de proprietar.


05. Accesibilitate, independență și eficiență

​Notarul public este independent, în sensul că nu se supune decât legii. El își îndeplinește meseria fără influențe politice sau de altă natură, iar serviciile notariale sunt mai eficiente raportat la costurile economice și sociale ale litigiilor pe care le evită.


Cetățenii au acces facil la acestea, notarii publicii fiind amplasați teritorial - la nivel de circumscripții judecătorești, respectiv la nivelul întregii țări - în mod echilibrat, iar în străinătate ​​actele și procedurile notariale sunt realizate de ambasade și de serviciile consulare și au aceeași valoare și forță probantă ca și cum ar fi fost încheiate în România, fiind practic acte realizate pe teritoriu românesc și după legea națională.

DESPRE NOI, notarii

Notarul public - profesionistul care asigură siguranța circuitului civil

 

Notarul public este o persoană care, prin pregătirea sa și prin abilitățile cu care a fost investit de înaltele autorități, exercită o profesie liberală, având statutul unei funcții autonome și îndeplinind servicii de interes public ce țin de competența notariatului și de activitatea notarială în general, respectiv proceduri și acte de autoritate publică, prin care se asigură persoanelor fizice și juridice constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum și exercițiul drepturilor și ocrotirea intereselor lor.


Pe scurt, notarul public este un liber profesionist care îndeplinește acte de autoritate publică și care are în competență exclusivă anumite acte și proceduri.


Notariatul este o profesie nobilă, dedicată omului. De aici, și moto-ul nostru: mereu în sprijinul oamenilor​. Notarul public trebuie să răspundă solicitărilor oamenilor prin consiliere și prin întocmirea actului corespunzător sau, după caz, prin respingerea cererii. Paradoxal, și respingerea cererii este tot în sprijinul oamenilor: este, evident, mai bine să fie respinsă cererea cu privire la un act pentru a cărui întocmire nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege, decât să fie întocmit un act necorespunzător care să dea naștere unui litigiu.


Potrivit legii, notarul public este numit în această funcție de Ministrul Justiției. Similar, suspendarea din funcție sau încetarea calității de notar public se dispune sau se constată, după caz, tot de Ministrul Justiției. Notarul public este permanent pregătit, urmând cursurile de formare profesională obligatorii, care se organizează periodic.


Profesia de notar public are rolul său bine definit, iar activitatea notarială se delimitează de celelalte profesii din domeniul juridic (liberale sau nu), chiar dacă interferează cu acestea. Astfel, așa cum judecătorul judecă o cauză, cum avocatul este apărătorul părților dintr-un proces, cum executorul pune în executare, cum mediatorul încearcă să determine părțile să își soluționeze amiabil diferendele, evitând un litigiu, tot așa și notarul are rolul său, ocupându-se cu întocmirea actelor și îndrumarea și consilierea părților, având o poziție neutră și imparțială față de acestea.


Prin „întocmirea actelor” nu trebuie să înțelegem doar sensul restrâns, acela al redactării efective și al aplicării elementelor de siguranță asupra lor, ci trebuie să avem în vedere accepțiunea mai largă, care constă în îndeplinirea tuturor procedurilor prevăzute de Legea 36/1995 (procedura autentificării, procedura succesorală, a dării de dată certă, a legalizării de semnătură sau de copii de pe înscrisuri, a certificării, a primirii în depozit etc.)


Toate actele care au fost supuse unei proceduri notariale au intrat în circuitul civil și sunt păstrate în arhiva biroului notarial. Arhiva care conține toate înscrisurile efectuate într-un birou notarial aparține statului, notarul public fiind doar un custode al acesteia.